Deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene – nr. C-438/23 și C-240/23
Poate un steak, un șnițel sau un cârnat să fie și vegetarian sau vegan și poate un produs pe bază de plante să fie denumit astfel? Această întrebare a fost adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene. Prin hotărârea din 4 octombrie 2024 (nr. C-438/23), Curtea de Justiție a UE a lămurit că și alimentele exclusiv pe bază de plante pot purta denumirea produselor de origine animală, atâta timp cât nu există o denumire impusă din punct de vedere legal pentru aceste produse. O interdicție națională generală pentru denumirea produselor vegetariene sau vegane, de exemplu, ca steak, nu este permisă, au declarat judecătorii din Luxemburg.
Denumirea alimentelor este un punct de dispută frecvent în dreptul concurenței. În mod fundamental, ele nu trebuie să fie promovate în așa fel încât consumatorul să fie indus în eroare. Un steak vegan poate fi o contradicție, dacă consumatorul este indus în eroare, este o altă întrebare, așa cum arată firmele de avocatură MTR Legal Rechtsanwälte care oferă consultanță în dreptul concurenței.
Interdicție franceză ajunge în fața Curții de Justiție a UE
Situația de plecare pentru procedura în fața Curții de Justiție a UE a fost un decret francez care interzicea folosirea termenilor precum „cârnat”, „steak” sau „șnițel” pentru produse pe bază de plante. Interdicția se aplica și atunci când produsele erau etichetate clar ca „vegan” sau „vegetarian” pe ambalaj.
Mai multe organizații și companii s-au opus acestui decret. Ele considerau că interdicția le restrângea libertatea antreprenorială și șansele de concurență. Prin urmare, au cerut anularea decretului. Consiliul de Stat francez a sesizat apoi Curtea de Justiție a UE. Problema centrală era dacă este compatibil cu dreptul UE – în special cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 – ca un stat membru să rezerve exclusiv anumitor produse de origine animală folosirea anumitor termeni, chiar și atunci când denumirea este completată cu o precizare, cum ar fi „pe bază de plante” sau „vegan”.
Interdicție generală nu este permisă
Curtea de Justiție a UE a decis că o interdicție generală, bazată pe termenii de carne pentru produsele pe bază de plante, contravine dreptului uniunii dacă nu există denumiri specifice impuse de dreptul uniunii. O reglementare națională care rezervă termeni specifici exclusiv produselor de carne de origine animală nu este permisă. De asemenea, se poate presupune că informațiile furnizate conform regulamentului asigură o protecție suficientă a consumatorilor, au declarat judecătorii din Luxemburg.
Dacă un stat membru al UE nu a introdus o denumire impusă din punct de vedere legal, producătorul de alimente vegane sau vegetariene nu poate fi împiedicat printr-o interdicție generală să folosească denumiri obișnuite, a explicat mai departe Curtea de Justiție a UE.
Utilizarea siglei bio a UE
Într-un alt caz, Curtea de Justiție a UE a decis, de asemenea, prin hotărârea din 4 octombrie 2024 despre utilizarea siglei bio a UE (nr. C-240/23). Procedura se referea la o băutură care conținea pe lângă ingrediente bio, și vitamine și minerale adăugate. Autoritățile germane au interzis producătorului să folosească sigla bio a UE pe acest produs, deoarece astfel de adaosuri sunt permise conform Regulamentului UE 2018/848 doar dacă sunt impuse prin lege. Aici însă nu este cazul.
Producătorul s-a opus acestei decizii. În opinia sa, exista o discriminare față de un produs comparabil importat din SUA. Contextul este că SUA sunt considerate o țară terță, ale cărei standarde de producție și control sunt considerate echivalente cu cele ale UE. Aceasta înseamnă că produsele conform standardelor SUA pentru produse ecologice sau biologice pot fi comercializate și în UE.
Dezavantajare anticoncurențială
Curtea de Justiție a UE a împărtășit în mare parte opinia producătorului german și a constatat o dezavantajare anticoncurențială. A clarificat că sigla bio a UE poate fi utilizată numai pe alimentele importate care respectă integral cerințele de producție ale UE pentru certificare cu sigla bio a UE. Recunoașterea simplă a echivalenței standardelor din țări terțe nu este suficientă. În caz contrar, există riscul de inducere în eroare a consumatorilor și denaturarea concurenței pe piața internă.
Cu toate acestea, Curtea de Justiție a UE a precizat că aceasta se aplică pentru utilizarea siglei bio a UE. Dacă o țară terță are propria sa certificare pentru produse ecologice/biologice, aceasta poate fi folosită în UE, atât timp cât nu se creează impresia că produsul respectă reglementările UE.
Hotărârile Curții de Justiție a UE arată că firmele ar trebui să-și proiecteze denumirile produselor cu atenție și să informeze transparent despre ingredientele și modul de producție.
MTR Legal Rechtsanwälte oferă consiliere în protecția proprietății industriale și dreptul concurenței.
