Prin pandemia de coronavirus sau războiul din Ucraina, în dreptul comercial termenul de forță majoră a căpătat o mare importanță. Totuși, nu totul poate fi justificat cu forța majoră.
Crizele precum pandemia de coronavirus sau războiul din Ucraina au un impact considerabil asupra economiei. La acestea se adaugă și alte probleme care provoacă blocaje în livrări sau întreruperea lanțurilor de aprovizionare. Astfel, devine din ce în ce mai dificil pentru multe companii să își îndeplinească obligațiile contractuale asumate. De multe ori, acest lucru este justificat cu forța majoră, dar nu fiecare blocaj de livrare reprezintă forță majoră, spune avocatul Michael Rainer, de la casa de avocatură MTR Rechtsanwälte.
Forța majoră apare, de obicei, în cazul unor evenimente imprevizibile și inevitabile, care sunt în afara controlului partenerului contractual și nu pot fi evitate nici cu mijloace rezonabile și acceptabile. Acest lucru nu reprezintă însă un bilet liber pentru părți de a nu-și îndeplini obligațiile contractuale. Aceasta este demonstrată și de o decizie a Curții de Apel din Berlin din 24 mai 2022 (Az.: 21 U 156/21).
În cazul de față, un dezvoltator imobiliar s-a angajat, printr-un contract de dezvoltare imobiliară autentificat, să predea un apartament cumpărătorului până la data de 30.06.2018. De fapt, apartamentul a fost predat cumpărătorului abia aproximativ doi ani mai târziu, la 06.07.2020. Cumpărătorul a trebuit să se mute într-un apartament închiriat din cauza întârzierii finalizării apartamentului și a cerut dezvoltatorului să plătească despăgubiri pentru costurile generate.
Dezvoltatorul imobiliar a respins cel puțin parțial responsabilitatea pentru întârzierea predării apartamentului. Astfel, muncitorii străini din domeniul construcțiilor nu au putut să intre în Germania între martie și iulie 2020 din cauza pandemiei de coronavirus. În plus, în această perioadă au apărut întârzieri în livrări și materialele de construcție nu au putut fi livrate.
Curtea de Apel din Berlin nu a acceptat această argumentare. Dezvoltatorul imobiliar trebuia să explice concret ce circumstanță gravă și imprevizibilă a avut un asemenea efect asupra proiectului de construcție încât să ducă la întârziere. Trebuia să arate în ce mod și pe ce durată au fost perturbate procesele de lucru. De asemenea, trebuia să ia în considerare și circumstanțele care ar putea scurta timpul de construcție, cum ar fi devansarea unor activități. O invocare generală a forței majore era insuficientă. Deoarece dezvoltatorul nu a putut îndeplini aceste cerințe, instanța l-a condamnat la despăgubiri.
Avocați cu experiență în dreptul comercial pot oferi consultanță.
